CURÚLĂ s. v. cartof.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CURÚL, -Ă adj. Scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. [< lat. curulis, cf. fr. curule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURÚL, -Ă adj. scaun ~ = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură ~ă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil ~ = magistrat din Roma care se ocupă cu construcțiile. (< lat. curulis, fr. curule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

curúl adj. m., pl. curúli; f. sg. curúlă, pl. curúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*curúl, -ă adj. (lat. curúlis, d. currus, car). Scaun curul, scaun de fildeș pe care ședeaŭ consuliĭ, pretoriĭ și uniĭ edilĭ la Romanĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink