curmátă, curmáte, s.f. (reg.) vrabie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CURMÁT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o cărare) Întrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. – V. curma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

curmát, -ă adj. Frînt. Fig. Mînĭ [!] curmate, așa de grase, în cît par frînte pe la încheĭeturĭ (ca la copiĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink