CURMÁLĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CURMÁLĂ ~e f. Fructul curmalului. /<ngr. kurmás, turc. kurma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURMÁLĂ s. (BOT.) (înv.) finică. (~ este fructul curmalului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curmálă (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curmă. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurmá, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

curmálă s. f., g.-d. art. curmálei; pl. curmále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink