CURIÁT, -Ă, curiați, -te, adj. Care este compus din curii1; format pe curii1, pe adunări. [Pr.: -ri-at] – Din lat. curiatus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURIÁT, -Ă adj. Care este compus, format din curii. [< lat. curiatus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURIÁT, -Ă adj. format din curii1 (1). (< lat. curiatus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curiát adj. m. (sil. -ri-at), pl. curiáți; f. sg. curiátă, pl. curiáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*curiát, -ă adj. (lat. curiatus). De curie, relativ la curie: comițiĭ curiate. Lictór curiat, care convoca adunarea pe curiĭ. Lege curiată, făcută de poporu adunat pe curiĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURIAȚII v. Horații.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink