CURENTOMÉTRU, curentometre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității curenților apei. [Var.: curentmétru s. n.] – Din fr. courantomètre.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURENTOMÉTRU s.n. (Hidr.) Dispozitiv pentru determinarea vitezei curentului. [Cf. fr. courantomètre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURENTOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea direcției și vitezei curenților acvatici. (< fr. courantomètre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curentométru s. n., pl. curentométre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curentométru s.n. (hidr.) Aparat pentru măsurarea intensității curenților ◊ „Curentometrele automate înregistrează, la orice adâncime, direcția și viteza curenților marini.” Sc. 8 IX 62 p. 4 [și curentmetru] (din fr. courentomètre; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5; DT; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink