CURENTÁT, -Ă, curentați, -te, adj. (Despre ființe) Care a suferit un șoc (ușor) atingând un conductor electric. – V. curenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

curentát adj. m., pl. curentáți; f. sg. curentátă, pl. curentáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. Tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. ♦ Refl. (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor). – Din curent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CURENTÁ ~éz 1. tranz. 1) (despre conductori electrici) A expune curentului electric prin atingere, producând un șoc. 2) (ființe) A expune curentului de aer dintr-o încăpere. 2. intranz. A provoca un șoc fiind expus acțiunii curentului electric sau de aer. /Din curent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CURENTÁ mă ~éz intranz. A se atinge de un conductor electric, contractând un șoc. /Din curent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURENTÁ vb. I. tr. A produce o zguduire, o comoție prin curent electric. ♦ refl. (Despre ființe) A atinge un circuit electric, suferind un șoc (ușor). [< curent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURENTÁ vb. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoție prin curent electric. II. refl. (despre ființe) a atinge un curent electric. (< curent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

curentá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*curentéz v. tr. (d. curent). Pop. Ating pin [!] curent electric saŭ de aer. V. electrocutez și trăsnesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curentá vb. I ◊ „Traficantul coboară din mașina cumpărătorului. Prin stații se aude ordinul: «Curentați-l». (Termenul de «curentat» este folosit de polițiști atunci când rețin pe cineva.)” Z. 7 III 97 p. 3
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

curenta, curentez v. t. (intl.) a deposa pe cineva de bunurile personale prin furt.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink