CURĂȚÍE s. f. (Înv.) Cinste; nevinovăție, castitate. – Curat + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURĂȚÍE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocență, integritate, lealitate, neprihănire, nevinovăție, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curățíe s. f., art. curățía, g.-d. curățíi, art. curățíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curățíe f. Vechĭ. Rar azĭ. Puritate: curăție de limbă, de stil, de suflet (castitate).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink