CULTIVÁT, -Ă, cultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care se cultivă. 2. Educat, instruit, cult. – V. cultiva. Cf. fr. cultivé.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULTIVÁT, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care se cultivă. 2. Educat, instruit, cult. [Cf. fr. cultivé].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULTIVÁT, -Ă adj. 1. (despre plante) care se cultivă. 2. educat, instruit, cult. (< fr. cultivé)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULTIVÁT adj. 1. lucrat, muncit. (Pământ ~.) 2. v. cult. 3. v. stilat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Cultivat ≠ necultivat
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cultivát adj. m., pl. cultiváți; f. sg. cultivátă, pl. cultiváte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CULTIVÁ1 cultív tranz. 1) (pământ) A lucra pentru a produce plante folositoare. 2) (plante agricole) A semăna, a îngriji și a recolta (în vederea obținerii unui venit). /<fr. cultiver, lat. cultivare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CULTIVÁ2 cultív tranz. 1) A face să se cultive; a instrui. 2) (sentimente, relații etc.) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate. 3) (spiritul, gustul, memoria) A dezvolta prin lectură sau prin experiență. /<fr. cultiver, lat. cultivare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE CULTIVÁ mă cultív intranz. A deveni cult; a-și îmbogăți cunoștințele; a se instrui. /<fr. cultiver, lat. cultivare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULTIVÁ vb. I. tr. A lucra pământul pentru a-l face să rodească. ♦ A semăna și a îngriji plante. 2. tr. (fig.) A se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă. 3. refl., tr. A (se) instrui, a (se) educa. [P.i. cultív, var. cultivi vb. IV. / < fr. cultiver].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULTIVÁ vb. I. tr. 1. a lucra pământul pentru a-l face să rodească. ◊ a semăna și a îngriji plante. 2. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva. II. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța. (< fr. cultiver, lat. cultivare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULTIVÁ vb. 1. a lucra. (~ pământul.) 2. a crește. (~ plante.) 3. a practica. (~ pamfletul.) 4. v. instrui. 5. v. civiliza.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cultivá vb., ind. prez. 1 sg. cultív, 3 sg. și pl. cultívă; conj. prez. 3 sg. și pl. cultíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cultív, a -á v. tr. (fr. cultiver, d. mlat. cultivare, cl. cólere, cultum, id.). Îngrijesc, lucrez, mă ocup de: a cultiva pămîntu, pădurile, albinele, știința. Fig. Daŭ atențiune, nu daŭ uĭtăriĭ: a cultiva un prieten, prieteniile.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink