CULÓGLU, culogli, s. m. (Înv.) Soldat pedestru (la turci). – Din tc. kuloğlu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

culóglu s. m. (sil. -glu), art. culóglul; pl. culógli, art. culóglii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

culóglu m. (turc. kul-oghlu, d. kul, santinelă, și oghlu, fiŭ. V. culuc). Vechĭ. Pedestraș turcesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink