CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink