CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (Pop.) Culme (1). – Culme + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

CULMÍȘ s. v. coamă, creastă, creștet, culme, muchie, spinare, sprânceană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

culmíș s. n., pl. culmíșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink