CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULEGÁR ~e n. poligr. Placă metalică în care zețarul așază una câte una literele în rânduri egale, formând textul care urmează să fie tipărit; vingalac. /a culege + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CULEGÁR s. (TIPOGR.) culegău, vingalac, (rar) colțar, compozitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

culegár s. n., pl. culegáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink