CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULÁNȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CULÁNȚĂ s. v. dărnicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Culanță ≠ avariție
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

culánță s. f., g.-d. art. culánței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*culánță f., pl. e (d. culant). Calitatea de a fi culant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink