CUIÚȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor (1). [Pr.: cu-iuț] – Cui + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUIÚȚ s. v. cuișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cuiúț s. n., pl. cuiúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink