CUIRASÁRE, cuirasări, s. f. Acțiunea de a cuirasa. – V. cuirasa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUIRASÁRE s.f. Acțiunea de a cuirasa. [< cuirasa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cuirasáre s. f. (sil. cu-i-), pl. cuirasări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUIRASÁ, cuiraséz, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUIRASÁ vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUIRASÁ vb. tr. 1. a prevedea, a proteja cu o cuirasă (o navă etc.). 2. (fig.) a întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. (< fr. cuirasser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cuirasá vb. (sil. cu-i-), ind. prez. 1 sg. cuiraséz, 3 sg. și pl. cuiraseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink