CÚCU interj. Cuvânt care imită cântecul cucului. ♦ Strigătul copiilor când se joacă de-a v-ați ascunselea. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚCU interj. (se folosește pentru a reda cântecul cucului). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cúcu interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CUCU, Vasile (n. 1927, sat. Igiroasa, jud. Mehedinți), geograf român. Prof. univ. la București. Preocupări în domeniul geografiei economice și a populației („Geografia României”, în colab; „Orașele României”, „Geografia populației și așezărilor omenești”).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

Cucu, Gheorghe (1882-1932), compozitor, n. în com. Puiești-Târg, jud. Vaslui, prof. la Conservatorul din București și la Acad. de muzică religioasă (1928-1932). A compus muzică vocală, vocal-simfonică și corală, printre care Pui de lei (1908), Sfinte Dumnezeule (1904), Heruvicul în mi major (1903), Răspunsuri liturgice (1907), Cântările Sf. Liturghii (1933), precum și alte cântări liturgice.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink