CUCERNICÍE s. f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu care se dă preoților. – Cucernic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

CUCERNICÍE f. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. [Art. cucernicia; G.-D. cucerniciei] /cucernic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUCERNICÍE s. v. credință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cucernicíe s. f., art. cucernicía, g.-d. cucernicíi, art. cucernicíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cucernicíe f. Cucerie, evlavie, calitatea de a fi cucernic. Titlu respectuos dat preuților [!]: cucernicia sa preutu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Cucernicía sa (ta, voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Cucernicíei sale (tale, voastre)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink