CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CUCÉRNIC ~că (~ci, ~ce) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; religios; evlavios; pios. /a cuceri + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUCÉRNIC adj. v. credincios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cucérnic adj. m., pl. cucérnici; f. sg. cucérnică, pl. cucérnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cucérnic, -ă adj. (d. a cuceri). Smerit, evlavios: preut [!] cucernic, o cucernică închinăcĭune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink