CUBATÓR, -OÁRE s. m. f. funcționar specializat în cubajul buștenilor. (< cuba + -tor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cubatór, cubatóri, s.m. (reg. înv.) tutor, epitrop, curator.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cubatór s. m., pl. cubatóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink