CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚȘMĂ ~e f. reg. Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; căciulă. ◊ A umbla cu ~a-n mână după cineva a se umili în fața cuiva cerșind ceva. /<ucr. kuțma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚȘMĂ s. v. căciulă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cúșmă, cúșme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de țesut, care ține ițele și brâgla; cavaftă, brâncare, jug.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cúșmă (cúșme), s. f. – 1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. Sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma. – Der. cușmar, s. m. (fabricant de căciuli).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cúșmă s. f., g.-d. art. cúșmei; pl. cúșme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cúșmă f., pl. e (ung. kucsma, kusma, de unde și vsl. kucĭma, sîrb. rut. kúčma, pol. kuczma). Mold. nord. Trans. Căcĭulă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink