CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CTITORÍE ~i f. Locaș sfânt sau instituție laică, fondată de un ctitor. [Art. ctitoria; G.-D. ctitoriei] /ctitor + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ctitoríe f. (d. ctitor). Vechĭ. Calitatea de ctitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink