CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CTITORICÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de un ctitor sau de o ctitorie; propriu unui ctitor sau unei ctitorii. /ctitor + suf. ~icesc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ctitoricésc adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ctitoricésc, -eáscă adj. (vsl. ktitoričeskiĭ). Vechĭ. De ctitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink