CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc. – [În]crucișa + suf. -ător. (După fr. croiseur).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cristi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRUCIȘĂTÓR ~oáre n. Navă militară rapidă, cuirasată, înzestrată cu tunuri și rachete, folosită drept avangardă a unei escadre în misiunile de recunoaștere. /a (în)crucișa + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRUCIȘĂTÓR s.n. Navă de război mai rapidă decât cuirasatul, dar mai ușoară și mai puțin puternică decât acesta, servind pentru interceptarea liniilor de comunicație ale inamicului. [Var. crucișetor s.n. / după fr. croiseur, germ. Kreuzer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRUCIȘĂTÓR s. n. navă militară cuirasată, rapidă, armată cu tunuri de calibru mijlociu, pentru misiuni de luptă, de escortă, de recunoaștere etc. (după fr. croiseur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crucișătór s. n., pl. crucișătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*crucișătór, V. încrucișător.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încrucișătór n., pl. oare. Mar. Bastiment rapid (maĭ mic de cît [!] marile chĭurasate) care explorează marea încrucișînd în aintea [!] escadreĭ. – Și crucișător (după fr. croiseur).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRUCIȘĂTÓR (după fr. croiseur) s. m. Navă de luptă de tonaj de 5.000-30.000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink