CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, Adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. – Cruța + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care cruță; care manifestă milă; îndurător; milos. 2) Care nu face risipă; care este econom. /a cruța + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUȚĂTÓR adj. v. econom.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUȚĂTÓR adj. v. bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Cruțător ≠ necruțător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cruțătór adj. m., pl. cruțătóri; f. sg. și pl. cruțătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cruțătór, -oáre adj. Care cruță, econom. Milos, îndurător. S. f., pl. orĭ. Vechĭ. Milostenie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink