CRONICIZÁRE, cronicizări, s. f. Acțiunea de a se croniciza. – V. croniciza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONICIZÁRE s.f. Faptul de a se croniciza. [< croniciza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cronicizáre s. f., g.-d. art. cronicizării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONICIZÁ, pers. 3 cronicizează, vb. I. Refl. (Despre boli) A deveni cronic. – Cronic + suf. -iza,
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE CRONICIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre boli) A deveni cronic. /cronic + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONICIZÁ s.f. Stare cronică a unei boli, a unui bolnav. [Cf. fr. chronicité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONICIZÁ vb. refl. (despre boli, fenomene) a deveni cronic. (< it. cronicizzare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cronicizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cronicizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cronicizá vb. I 1993 (fig.) A face să devină cronic v. dirijism (din it. cronicizzare; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink