CROMATOGRAFÍE s. f. Procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, de obicei cu ajutorul trecerii soluției prin materiale poroase. – Din fr. chromatographie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATOGRAFÍE f. Metodă de separare a unor substanțe dintr-un amestec, bazată pe trecerea acestuia printr-un absorbant. /<fr. chromatographie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATOGRAFÍE s.f. Procedeu de separare a unor substanțe dintr-un amestec, filtrându-se printr-un absorbant. [Gen. -iei. / < fr. chromatographie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a componenților unui amestec bazată pe filtrarea printr-un absorbant. (< fr. chromatographie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cromatografíe s. f. (sil. -gra-), art. cromatografía, g.-d. cromatografíi, art. cromatografíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cromatografíe s.f. 1974 (chim.) Procedeu de analiză chimică prin absorbția selectivă, de către o materie pulverulentă, a componenților unui amestec de substanțe – v. aromografie (din fr. chromatographie; PR 1949; DT, LTR, DC; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATOGRAFÍE (‹ fr. {s}; gr. khromat- „culoare” + graphe „descriere”) s. f. Metodă de separare a componentelor unei probe, bazată pe distribuția lor diferită între între două baze: una staționară (solid, lichid suportat pe un solid, sau un gel) și una mobilă (lichid sau gaz), într-un cromatograf. Primele separări au fost efectuate în 1906 de botanistul rus M.S. Țvet.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink