CROMATÍNĂ s. f. Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, având o mare afinitate pentru coloranții bazici. – Din fr. chromatine.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATÍNĂ f. biol. Substanță din componența nucleului celular, care constituie baza acestuia. /<fr. chromatine
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATÍNĂ s.f. Substanță colorabilă a nucleului celular, în interiorul căruia ea formează un filament în formă de ghem sau de rețea. [< fr. chromatine].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATÍNĂ s. f. granulație colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului. (< fr. chromatine)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cromatínă s. f., g.-d. art. cromatínei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROMATÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. khromat- „culoare”) s. f. 1. (HIST.) Substanță alcătuită în special din nucleoproteide (deoxiriboză, riboză), reprezentând componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și plante și avînd o mare afinitate pentru coloranții bazici; în timpul diviziunii celulare se concentrează în cromozomi. 2. (GENET.) C. sexuală = formațiune triunghiulară sau planconvexă întîlnită în nucleul somatic în mamiferele placentare de sex feminin. Reprezintă rezultatul condensării unui cromozom de sex X, la începutul dezvoltării intrauterine.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink