CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum este croită o haină; tăietură, croi1. 2. Fig. Fel de a fi; caracter. 3. (Înv.) Plan, arhitectură. [Pr.: cro-ia-] – Croi2 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROIÁLĂ ~iéli f. 1) Felul în care este croită o haină. 2) fig. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natură. [G.-D. croielii; Sil. cro-ia-] /a croi + suf. ~eală
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CROIÁLĂ s. tăietură, (pop.) croi. (ă unei haine.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
croiálă s. f., g.-d. art. croiélii; pl. croiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
croĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea și modu de a croi: haĭna are croĭală bună. Fig. Formă, tip: urîtă croĭală de om!
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink