CRÍNTĂ, crinte, s. f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș. – Cf. bg. krinica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

críntă, crínte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din caș. 2. masă lungă și scundă pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare în care se spală rufele. 4. lemn cioplit, la moară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

críntă s. f., g.-d. art. críntei; pl. crínte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

críntă f., pl. e (rus. krinka, krynka, borcan, chiup învălit [!] în împletitură de mesteacăn, d. vsl. krina, baniță; ung. kerenta, strachină de lemn). Vasu în care se face cașu (o masă cu marginile ridicate și o deschidere pe unde să se scurgă zeru). Hîrzob de peștĭ. Trans. Balie. – În Mold. și crîntă, hîrzob. V. procrintă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink