CRÉTĂ, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din altă compoziție, folosit la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare (mai) închisă. 2. Varietate de calcar poros, alb sau ușor colorat, provenită prin acumularea resturilor și cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRÉTĂ ~e f. 1) Rocă de culoare albă, formată prin depozitarea cochiliilor unor animale marine. 2) Obiect confecționat din astfel de rocă cu care se scrie pe tablă. /<lat. creta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRÉTĂ s.f. 1. Carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. Bucată de cretă (1), care servește la scris pe tablă, pe lemn etc. [< lat. creta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRÉTĂ s. f. 1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. bucată din această materie, pentru scris pe o tablă neagră. (< lat. creta)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRÉTĂ s. (pop.) tibișir, (Mold.) cridă. (Scrie pe tablă cu ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crétă (créte), s. f. – Obiect folosit la scrisul pe tablă, fabricat din sulfat de calciu. – Var. (înv.) crită, (Mold.) cridă. Lat. creta (sec. XIX), var. prin intermediul pol. krijda.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
crétă s. f., pl. créte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO3 Ca), formată din animalcule foraminifere supt [!] aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale [!]. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRÉTĂ (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-gălbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluște, corali sau ca produs al unor reacții chimice între sărurile din apa mării. Conține exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizează în ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucată din această materie (uneori amestecată cu substanțe colorante) în formă de bețișor sau creion, care se utilizează pentru a scrie pe tablă sau pe alte corpuri de culoare închisă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cretă, (engl.= chalk) var. de calcar foarte poroasă, fin – granulară și relativ friabilă (slab coezivă), prăfoasă sau pelitomorfă, de culoare albă sau gălbuie. C. este o rocă formată în exclusivitate din calcit și este slab afectată de transformări diagenetice; unele var. conțin cantități însemnate de coccolithophoridee, foraminifere planctonice, echinide și, mai rar, spiculi de spongieri și diverse accidente silicioase. C. este un dep. tipic pentru Cret. sup. În România, se întâlnește mai ales în Dobr. S.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cretă, crete s. f. (tox.) tablete de metamfetamină.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Creta, insulă în Marea Mediterană, în sudul Greciei, unde, pe vremea sfinților apostoli, se aflau și mulți iudei. Aici a propovăduit și sf. apostol Pavel, care a hirotonit ca episcop al Cretei pe Tit, unul dintre colaboratorii săi.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink