CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre un zid, o clădire etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRENELÁT ~tă (~ți, ~te) (despre ziduri, clădiri) Care are creneluri; cu creneluri. /<fr. crénelé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRENELÁT, -Ă adj. Cu creneluri. [Cf. fr. crénelé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRENELÁ, creneléz, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRENELÁ vb. I. tr. A face, a construi creneluri (într-un zid). [< fr. créneler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRENELÁ vb. tr. a construi creneluri (într-un zid). (< fr. créneler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

crenelá vb., ind. prez. 1 sg. creneléz, 3 sg. și pl. creneleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink