CREDINCÉR, credinceri, s. m. (Înv.) Om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș. – Credință + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

credincér, credincéri, s.m. (reg.) 1. om de încredere; samsar, procurist. 2. (înv.) slujbaș al Curții care gustă înaintea domnului bucatele și băuturile. 3. chezaș, ostatic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

credincér s. m., pl. credincéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

credincér m. (d. credință). Om de încredere, de credință. V. confident.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink