CREATÚRĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créature, lat. creatura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CREATÚRĂ ~i f. 1) peior. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate; făptură; viețuitoare; animal. 2) fam. Persoană care trezește neîncredere; om suspect; individ. [Sil. cre-a-] /<fr. créature, lat. creatura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CREATÚRĂ s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CREATÚRĂ s. f. ființă umană, făptură; (peior.) individ. (< fr. créature, lat. creatura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CREATÚRĂ s. v. animal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CREATÚRĂ s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

creatúră s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creatúrii; pl. creatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*creatúră (ea 2 silabe) f., pl. ĭ (lat. creatura). Ființă creată, făptură. Om (față de Dumnezeŭ). Fig. Persoană care datorește [!] alteĭa pozițiunea saŭ averea eĭ: acest om e creatura ministruluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink