CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotomie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRANIOTOMÍE f. Disecție a craniului. /<fr. craniotomie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRANIOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere sau perforare a craniului fetal în cursul nașterii în caz de hidrocefalie sau făt mort; cefalotomie. ♦ Deschidere chirurgicală a capului pentru explorarea conținutului cranian. [Gen. -iei. / < fr. crâniotomie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

craniotomíe s. f. (sil. -ni-o-), art. craniotomía, g.-d. art. craniotomíei; pl. craniotomíi, art. craniotomíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink