CRANIOMETRÍE s. f. Parte a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniométrie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRANIOMETRÍE s.f. Ramură a antropologiei care furnizează date asupra caracterelor și dezvoltării capului la om. [Gen. -iei. / < fr. crâniométrie, cf. gr. kranion – craniu, metron – măsură].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRANIOMETRÍE s. f. ramură a antropologiei care se ocupă cu luarea dimensiunilor și a indicilor craniului. (< fr. crâniométrie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
craniometríe s. f. (sil. -ni-o; -tri-), art. craniometría, g.-d. craniometríi, art. craniometríei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
craniometríe s.f. 1970 Stiință care se ocupă de dezvoltarea craniului la om v. fotostereotomic (din fr. crâniométrie; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink