CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din fr. craniologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRANIOLOGÍE s.f. Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului. [Gen. -iei, var. cranilogie, cranologie s.f. / < fr. crâniologie, cf. gr. kranion – craniu, logos – știință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRANIOLOGÍE s. f. parte a antropologiei care studiază forma și dimensiunile craniului. (< fr. crâniologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

craniologíe s. f. (sil. -ni-o-), art. craniología, g.-d. craniologíi, art. craniologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*craniologíe f. (d. craniŭ și -logie). Frenologie, studiu craniuluĭ în raport cu aptitudinile și instinctele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink