CRANCĂU s. v. ceucă, corb, crainic, mesager, sol, stancă, stăncuță, trimis, vestitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crancău, crancăi, s.m. (reg.) 1. specie de cioară. 2. ștrengar, vagabond.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

crancắŭ m. (d. cranga 2). Mold. Fam. Hoĭnar, haĭmana. Ștrengar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink