CRAMPONÁRE s. f. Faptul de a se crampona. – V. crampona.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRAMPONÁRE s.f. Acțiunea de a se crampona și rezultatul ei; prindere, agățare. [< crampona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cramponáre s. f., g.-d. art. cramponării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRAMPONÁ, cramponéz, vb. I. Refl. A se agăța cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se ține morțiș, scai de ceva sau de cineva, a nu voi să renunțe, a se strădui din toate puterile să păstreze ceva. – Din fr. cramponner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CRAMPONÁ mă ~éz intranz. 1) A se agăța cu putere (ținându-se ca un crampon). 2) fig. A sta cu fermitate pe aceleași poziții, fără a ceda. /<fr. se cramponner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRAMPONÁ vb. I. refl. A se agăța puternic de ceva sau de cineva (pentru a obține ceva); (fig.) a se ține scai, morțiș de ceva sau de cineva. [< fr. cramponner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRAMPONÁ vb. refl. a se agăța cu desperare de ceva sau de cineva; (fig.) a se ține scai de ceva sau de cineva. (< fr. cramponner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CRAMPONÁ vb. (fig.) a se agăța. (Se ~ cu desperare de el, ca s-o ajute.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cramponá vb., ind. prez. 1 sg. cramponéz, 3 sg. și pl. cramponeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cramponéz (mă) v. refl. (fr. se cramponner). Barb. Mă agaț, nu vreaŭ să renunț: a se crampona de putere (de a rămînea la guvern).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink