CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink