CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cracáre s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink