CRĂCÍT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Crăcănat; (despre obiecte) bifurcat. – V. crăci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRĂCÍT adj. v. crăcănat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRĂCÍ, crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRĂCÍ vb. v. crăcăna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. crăceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink