CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRÂNGULÉȚ s. (BOT.) crângușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

crânguléț s. n., pl. crânguléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink