COVRIGÍ, covrigésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

covrigí vb. (sil. -vri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covrigésc, imperf. 3 sg. covrigeá; conj. prez. 3 sg. și pl. covrigeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink