covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n´are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește [!] c´un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink