COVÉRGĂ, covergi, s. f. (Reg.) 1. Coviltir. ♦ Acoperământ de frunze, de crengi, de rogojini etc. care servește ca adăpost împotriva soarelui, a ploii etc. 2. Nuia încovoiată. ♦ Fiecare dintre sârmele care alcătuiesc scheletul umbrelei. [Var.: covércă s. f.] – Din bg. kuverki.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COVÉRGĂ s. v. coviltir.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

covérgă s. f., g.-d. art. covérgii; pl. covérgi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

covérgă f., pl. ĭ (cp. cu covrag și scoveargă). Sud. Spetează de coviltir orĭ de umbrelă. Băț curb (scovîrdat) în care se pune mosoru cu borangic și se fixează´n brîŭ. Coviltir, acoperemînt [!] de căruță: rînduise mîncarea la caĭ, îșĭ așezase saciĭ supt [!] covergă și intrase în han (Panf. VR. 1922, 6, 286). Olt. (covercă). Colibă la deal și șes, numit cătun la baltă și colibă la munte (BSG. 1921, 122). V. cobîrnă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink