COVÂRȘÍ, covârșésc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.; p. ext. a copleși, a învinge. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A COVÂRȘÍ ~ésc tranz. 1) A depăși cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantității etc.). 2) rar A bate într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge; a bate. /cu + vârf
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COVÂRȘÍ vb. 1. v. copleși. 2. a(-l) copleși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gândurile.) 3. v. răzbi. 4. v. năpădi. 5. v. întrece.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

covârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșésc, imperf. 3 sg. covârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. covârșeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

covîrșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A depăși. – 2. A da pe dinafară, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A copleși. – 5. A învinge, a supune, a domina. Se pare că trebuie plecat de la un sl. *povrŭšiti „a copleși”. S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca în covîrni › povîrni, probabil sub influența lui cotropi, sau a expresivității mai mari a lui co-. Cf. vîrf. După Pușcariu, Dacor., VI, 313 și DAR, de la expresia rom. cu vîrf „plin”; pe lîngă diferite dificultăți însă, acest tip de compunere ar fi ciudat în rom. După Scriban, din sl. vrŭšiti cu prefix ku. – Der. covîrșitor, adj. (copleșitor; prea puternic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

covîrșésc v. tr. (vsl. vrŭšiti, cu prefixu kŭ, rus. kŭ, ko, spre. V. vîrf). Întrec, dobor: Turciĭ venise [!] la Valea Albă cu forțe covîrșitoare, dar Moldoveniĭ nu refuzară lupta; cheltuĭelile covîrșesc veniturile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink