COTITÁTE s. f. Valoare la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg. – Din fr. quotité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

COTITÁTE s.f. Sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ◊ Cotitate disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. [Cf. fr. quotité < lat. quotus – cât].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COTITÁTE s. f. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ♦ ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. (< fr. quotité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COTITÁTE s. v. cotă-parte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cotitáte s. f., g.-d. art. cotității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cotitáte f. (fr. quotité, d. lat. quotus, cît, ca quantitas de quantus). Sumă fixă la care se suĭe o cotizațiune. Impozit de cotitate, acela în care se hotărăște imediat suma de plată după avere, în opoz. cu impozit de reparațiune. Jur. Cotitate disponibilă, acea parte din avere pe care poțĭ s´o lașĭ cuĭ vreĭ și care variază după număru copiilor. (V. rezervă legală).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink