7 definiții pentru «cotiledon»   declinări

COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Frunză a embrionului plantelor cu semințe care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

COTILEDÓN ~oáne n. 1) Parte componentă a embrionului plantelor cu semințe, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2) anat. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. /<fr. cotylédone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COTILEDÓN s.n. 1. Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotylédon, cf. gr. kotyledon – cavitate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COTILEDÓN s. n. 1. frunzuliță cu rezerve nutritive a embrionului plantelor fanerogame. 2. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. (< fr. cotylédon, gr. kotyledon, cavitate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COTILEDÓN s. (BOT.) frunză embrionară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cotiledón s. n., pl. cotiledoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cotiledón n., pl. oane (vgr. kotyledón, îmbucătura osuluĭ, d. kotýle, cótilă). Bot. Lob cărnos care compune sîmburele orĭ sămînța și învălește [!] radicula planteĭ. Anat. Lob al placenteĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink