COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COTIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) cavitate”. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COTÍL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COTÍL1 s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COTIL2(O)- elem. „cavitate”. (< fr. cotyl/o/-, cf. gr. kotyle)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cotíl s. m., pl. cotíli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink