*costumár m. (d. costum; fr. costumier). Cel ce face, vinde saŭ procură costume de bal saŭ de teatru saŭ îngrijește de costumele unuĭ teatru.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
costumár, -ă adj. De costum ◊ „«Secolul mărgăritarelor» este numit veacul șaisprezece în cartea celor «Cinci secole de istorie costumară românească» a lui Al. Alexianu.” Săpt. 22 XI 74 p. 8 (din costum + -ar)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink